Monday, December 7, 2009

Cu masca sau fara masca?

Intotdeauna voi pleda in favoarea fructului cu un potential vierme impotriva celui perfect, identic cu celalalt, plasticos, fara gust. Asa mi se intimpla si cu oamenii. Sigur ca n-as vrea sa ma infrupt din mere, pere, cirese pline cu viermi, dealtfel am avut un nod in git plus o migrena o zi intreaga in Africa, in momentul cind m-au anuntat ca tocmai inghitisem o delicioasa portie de spaghete cu larve afumate. Si acum imi salta camasa de neplacere cind imi amintesc. Totusi in razboiul amintirilor cistiga in continuare detasat cele in care culegeam din livada bunicii numai bunatati, netratate cu inovatii ale stiintei reci si obiective, cu smacuri botulinice care sa pastreze aparentele unui fruct minunat, realizat cu interesul alergatorului dupa bani. Gustul acela, parfumul adevarat, viu, natural, rezistenta cojii sub forta dintelui, astea nu se pot uita.

continuare

Thursday, December 3, 2009

Planuri de viitor unu

Ce-am sa fac eu de-acum sa fie economia mai viguroasa, mai manoasa si-n general mai economicoasa? Am sa incerc sa ma dezobisnuiesc de prostul obicei de a deschide televizorul imediat ce ajung in casa, si-asa nu urmaresc decit rar manifestarile patologice ale bolnavilor inchisi acolo cu pretentia ca-s liberi, zglobii si sanatosi tun. Mi s-a declansat reflexul cu teve-ul in epoca de aoleu, cind incercam sa storc din cele doua ore ceva pretios, un “Casablanca”, “Nora” de Ibsen sau vreun cuplet la “Daca doriti sa revedeti…”. Nu. Voi deschide cutia magica pentru a urmari exact ce ma intereseaza. Dar cum am sa stiu? Caci a cumpara ghidul TV inseamna a incuraja tiparirea hirtiei, deci taierea de copaci. Nu, trebuie sa aflu prin internet programul. Asta este egal cu a consuma curent pentru o prostie

continuare

Thursday, November 26, 2009

Tectonica Sentimentelor

Daca vrei sa vezi teatru, daca vrei sa vezi actori adevarati gata sa devina nemuritori, daca vrei sa vezi costume care sa-ti atinga placut retina si daca vrei sa iti pui niste intrebari si sa pleci acasa dorind sa mai ramii sa iti termini un gind inceput, daca vrei sa fii emotionat, sa te incerce plinsul dar sa izbucnesti intr-un altfel de ris in afara de cel bascalios, mistocaresc, zeflemitor, mergi la spectacolul “ ”, de Eric-Emmanuel Schmitt, o noutate a acestui sezon, un prilej minunat sa revii asupra gindului tau initial ca s-a ales praful de teatrul romanesc.
Lasind la o parte lumea creionata de Schmitt, a iubirii prea contemplate, a orgoliului si umilintei, problemele care capata in acest spectacol forma, cit sa accepti, cit sa iubesti, ce conteaza cu adevarat, cind sa minti, ce rol are intimplarea, cum sa reactionezi, cit iti e oferit si cit obtii cu truda, principiile care au culoarea vietii pe care ti-o doresti, mai stralucitoare si interesante mi s-au parut mie prestatiile actoricesti, desenate cu meticulozitate crincena, dar oferite lejer, natural, ca si cum sint acolo de cind lumea.

continuare

Tuesday, November 24, 2009

Si totusi, coada...

Nu mi se pare normal ca astazi, dupa 20 de ani de la Revolutie sa stai mai mult de 5 ore la coada pentru a vota. Este oribil! Am stat la coada la banane, la lapte, la carne, la oua, la conserve, la bomboane cubaneze, la ciocolata chinezeasca, la tricouri, la costume de baie, la jucarii, la salam, in general la orice putea satisface nevoi stringente ale omului. Dar azi, cind ne inchipuiam ca nu vom mai fi fost copii de hat, aproape 10 ani, din anul 2000, de ce sa mai stau la coada? Poate pentru mofturi: sa iau autograf de la Penelope Cruz sau Brad Pitt, de la Fanny Ardant sau Paolo Coelho, sau mai stii, de la Andreea Antonescu, pentru vreun bilet la Depeche Mode sau Festivalul George Enescu, pentru check-in la Blue Air, pentru a intra in posesia unor delicatese pretioase gasibile in cantitati mici, da, se poate sta in picioare fara cricnire, fara nazuri sau vociferari, e treaba fiecaruia cum isi cintareste timpul destinat irosirii.

continuare

Fraude slatinoase

Incredibil! Cuvintul “Slatina” a aparut la acest prim tur electoral mai ceva decit apare cuvintul “eu” in discutiile noastre zilnice, vorbesc mai ales de cele in care ne laudam si ne justificam si povestim intimplarile nemaipomenite ale specialilor care sintem. Mai des decit “si” cind enumeram calitatile pe care rauvoitorii ni le ignora sau cind ne uitam firul povestii pe care tocmai o relatam.
Ce sa fie cu aceasta Slatina? Are vise de marire? O fi vreo campanie de publicitate dedicata acestui oras? Vor sa profite de alegeri sa fie filmati si citati mai abitir decit orice alt oras?

continuare

Monday, November 23, 2009

Moda electorala.

Constat ca sint prima vrajmasa a uniformelor. In cazul acesta - uniformele de campanie electorala. Automat, cind se intra in iuresul candidaturilor, cind focul alegerilor arde mai virtos incepe confectionrea de geci, caciuli, veste - fiindca e iarna si neaparat fulare in culorile pe care si le-au adjudecat respectivele formatiuni politice, culori care, cum ar veni, nu mai au voie sa defileze prin alte curti, prin alte garderobe, prin aer sau baloane, cred ca nici libelulele sau fluturii nu au voie sa fie galbeni, rosii, albastri sau portocalii daca nu isi declara apartenenta la doctrina de partid zugravita similar. Las la o parte adjudecarea samavolnica a culorilor date noua tuturor in egala masura, in orice combinatii am vrea.

continuare

Povestiri cu final cunoscut

Eu nu inteleg defel grevele astea care cer mariri de salarii si ma rog, imbunatatirea situatiei angajatilor, cui in ziua de azi? Ca avem un guvern cazut. Deci provizoriu. Deci in imposibilitate de a rezolva cererile lor. Pai si-atunci de ce Dumnezeu se deranjeaza? In afara de situatia in care raspunsul este sau ce i-ar putea determina? Adica nu e vizibil cu ochiul liber? Voi ati sta sa cumparati piine dintr-o unitate pe care scrie <concediu de odihna>? V-ati tunde la o frizerie pe a carei usa scrie ? Da, e posibil ca unii sa faceti scandal la intrare, dar mai degraba nu.

continuare