Tectonica Sentimentelor

Daca vrei sa vezi teatru, daca vrei sa vezi actori adevarati gata sa devina nemuritori, daca vrei sa vezi costume care sa-ti atinga placut retina si daca vrei sa iti pui niste intrebari si sa pleci acasa dorind sa mai ramii sa iti termini un gind inceput, daca vrei sa fii emotionat, sa te incerce plinsul dar sa izbucnesti intr-un altfel de ris in afara de cel bascalios, mistocaresc, zeflemitor, mergi la spectacolul “ ”, de Eric-Emmanuel Schmitt, o noutate a acestui sezon, un prilej minunat sa revii asupra gindului tau initial ca s-a ales praful de teatrul romanesc.
Lasind la o parte lumea creionata de Schmitt, a iubirii prea contemplate, a orgoliului si umilintei, problemele care capata in acest spectacol forma, cit sa accepti, cit sa iubesti, ce conteaza cu adevarat, cind sa minti, ce rol are intimplarea, cum sa reactionezi, cit iti e oferit si cit obtii cu truda, principiile care au culoarea vietii pe care ti-o doresti, mai stralucitoare si interesante mi s-au parut mie prestatiile actoricesti, desenate cu meticulozitate crincena, dar oferite lejer, natural, ca si cum sint acolo de cind lumea.

continuare

Si totusi, coada...

Nu mi se pare normal ca astazi, dupa 20 de ani de la Revolutie sa stai mai mult de 5 ore la coada pentru a vota. Este oribil! Am stat la coada la banane, la lapte, la carne, la oua, la conserve, la bomboane cubaneze, la ciocolata chinezeasca, la tricouri, la costume de baie, la jucarii, la salam, in general la orice putea satisface nevoi stringente ale omului. Dar azi, cind ne inchipuiam ca nu vom mai fi fost copii de hat, aproape 10 ani, din anul 2000, de ce sa mai stau la coada? Poate pentru mofturi: sa iau autograf de la Penelope Cruz sau Brad Pitt, de la Fanny Ardant sau Paolo Coelho, sau mai stii, de la Andreea Antonescu, pentru vreun bilet la Depeche Mode sau Festivalul George Enescu, pentru check-in la Blue Air, pentru a intra in posesia unor delicatese pretioase gasibile in cantitati mici, da, se poate sta in picioare fara cricnire, fara nazuri sau vociferari, e treaba fiecaruia cum isi cintareste timpul destinat irosirii.

continuare

Fraude slatinoase

Incredibil! Cuvintul “Slatina” a aparut la acest prim tur electoral mai ceva decit apare cuvintul “eu” in discutiile noastre zilnice, vorbesc mai ales de cele in care ne laudam si ne justificam si povestim intimplarile nemaipomenite ale specialilor care sintem. Mai des decit “si” cind enumeram calitatile pe care rauvoitorii ni le ignora sau cind ne uitam firul povestii pe care tocmai o relatam.
Ce sa fie cu aceasta Slatina? Are vise de marire? O fi vreo campanie de publicitate dedicata acestui oras? Vor sa profite de alegeri sa fie filmati si citati mai abitir decit orice alt oras?

continuare

Moda electorala.

Constat ca sint prima vrajmasa a uniformelor. In cazul acesta - uniformele de campanie electorala. Automat, cind se intra in iuresul candidaturilor, cind focul alegerilor arde mai virtos incepe confectionrea de geci, caciuli, veste - fiindca e iarna si neaparat fulare in culorile pe care si le-au adjudecat respectivele formatiuni politice, culori care, cum ar veni, nu mai au voie sa defileze prin alte curti, prin alte garderobe, prin aer sau baloane, cred ca nici libelulele sau fluturii nu au voie sa fie galbeni, rosii, albastri sau portocalii daca nu isi declara apartenenta la doctrina de partid zugravita similar. Las la o parte adjudecarea samavolnica a culorilor date noua tuturor in egala masura, in orice combinatii am vrea.

continuare

Povestiri cu final cunoscut

Eu nu inteleg defel grevele astea care cer mariri de salarii si ma rog, imbunatatirea situatiei angajatilor, cui in ziua de azi? Ca avem un guvern cazut. Deci provizoriu. Deci in imposibilitate de a rezolva cererile lor. Pai si-atunci de ce Dumnezeu se deranjeaza? In afara de situatia in care raspunsul este sau ce i-ar putea determina? Adica nu e vizibil cu ochiul liber? Voi ati sta sa cumparati piine dintr-o unitate pe care scrie <concediu de odihna>? V-ati tunde la o frizerie pe a carei usa scrie ? Da, e posibil ca unii sa faceti scandal la intrare, dar mai degraba nu.

continuare

Care ori cine?

Eu stiu cu cine votez. Ce usurare, sic, voi nu stiti inca. Il vreau de presedinte pe Potirca, el va asigura asigurarile celor asigurati. El va fi conducatorul care va elimina lucrurile lucrate nelalocul lor, va supraveghea demascarea mascatilor care vor sa fure furaciunile furatilor. El va face sa nu mai existe criza nici ca simplu cuvint in dictionar, va returna fondurile deturnate cu misculatii cu TVA si va face viata buna pentru noi toti ca el stie ca a facut viata buna si familiei lui, la fel va proceda cu toata suflarea care sufla peste Romania, suflind sufleteste, cind e multe probleme. Care va sa zica, m-am hotarit.

continuare

CAMPIOANA

Mare eveniment mare gazduit de Opera Romana din Bucuresti. O artista a sportului, sarbatorita cu eleganta, cu respect, cu recunostinta si dragoste. Poate nu cu vilva pe care ar fi meritat-o (n-am vazut un program tv dedicat ei, poate-s eu pricinoasa), dar cu bucuria si pretuirea prietenilor sai adevarati, prezenti acolo s-o vada si s-o aplaude inca o data. Sa retraiasca momentele de atunci, prin memoria filmuletului difuzat. A trecut timpul. Da, s-au adunat 10 ani de cind marea noastra campioana Gabriela Szabo a cistigat tot ce se putea cistiga in materie de atlletism, de cind a fost declarata atleta anului, de cind am plins, am ris, ni s-au umflat piepturile de entuziasm la intonarea imnului de stat, ne-am dat mari, am comentat, am scos palaria in fata talentului si muncii tenace, am zis prin vamile lumii mai apasat ca sintem romani.

continuare

Gripa de la spitalul 9.

Cind a ajuns gripa 9? Mie mi-a scapat perioada ei intermediara, n-am prins se pare gripa 1, gripa 2, nici 3, 4, desi am tot avut guturai, gripa, viroza in forme diverse, chit ca am facut vaccin, chit ca nu, sesizabile de cind stiu de mine. Poate stie cineva de formele cu cifre mai mici ale gripei? Aviara a avut vreun numar? Nu mai stiu, vaca nebuna a avut gripa sau doar o scapare in controlul nervilor? Ca eu am de gind sa pun putina ordine, pentru numele lui Dumnezeu, ma zapacesc atitia termeni pe care ii descopar zi de zi si trebuie neaparat sa-i categorisesc, sa-i asimilez si sa-i folosesc cum se cuvine. Daca ies bani de-aici si eu ratez afacerea din cauza aiurelii, haosului si indolentei, nepasarii de a fi doar putin atenta si eficienta.

continuare

Campania "V-am pupat!"

In fiecare clipa trebuie sa multumim. Dar noi uitam. Cit de bine e sa poti umbla pe coclauri, pe munti, pe trotuare chiar ciuruite, sa vezi verdele, portocaliul, si negrul, da, negrul asociat cu buhuhu e din viata, doar taciunii dau atita caldura, nu, doar abanosul ne-aminteste de Alba ca Zapada si de visele copilariei, cit de bine e sa stii si inca sa poti afla mai multe, sa ai prieteni si sa-ti mai faci altii, fie ei necuvintatori, ce e mai grozav decit sa nu te doara nimic?
Campania mea este urmatoarea: cind esti singur si crezi ca nu te vede nimeni arunca pentru inceput un inspre cer.

continuare

Salvati Rosia Montana!

Am mai scris despre asta. Sigur ca scrisul meu e mic si neinsemnat, sigur ca poate parea gluma, ca doar nu sint eu vreun ocupant al unei functii serioase, cu incarcatura la nivelul tarii sa am a ginguri in sensul asta. Dar asa firav cum pare a se asterne, scrisul meu exista ca o revolta a unui om care locuieste aici si intuieste mirsaviile cunoscindu-le simptomele. Si se refera la Rosia Montana, o localitate atit de comentata si controversata in ultima vreme, oamenii zic ba ca e bine sa se investeasca acolo, ba ca nu, in altruismul lor locuitori din Moldova sau din Ardeal se gindesc ca da, lasa sa vina strainii astia bogati care sa-i ridice din mocirla pe bietii nostri compatrioti si e un gind foarte frumos in naivitatea sa.

continuare

Noi nu suntem suedezi...

Nu mai tin minte cine mi-a povestit, in anii in care Suedia era intr-o criza consistenta a aparut regele lor la televizor si le-a explicat ca toti trebuie sa faca niste eforturi, sa fie uniti pentru a strabate perioada grea. El a adaugat ca din chiar clipa aceea va fi solidar cu poporul sau chiar si daca va fi obligat sa poarte acelasi costum de haine. Promis si facut. Omul n-a mai aparut din momentul acela imbracat altfel in intilnirile oficiale, in aparitiile televizate sau in mediile vizitate. Costumul a stat marturie a promisiunii respectate. Facea economie, exact cum le pretindea conationalilor sai. Exemplul venit de sus era aidoma celor din familie, din imediata vecinatate, omenesc.

continuare

UPS,UGGs

UPS, UGGs.

Tu esti UGGly? Da, ‘mparate.

S-au lansat oficial UGG in Romania. Un spectacol simpatic. Cu fete care dansau vioi in cizmele aflate la momentul emotionant al interventiei pe piata romaneasca. Cu tragere la sorti, pentru cei care purtau o pereche venea si a doua daca avea mina buna miss Nu-stiu-ce, ca n-am retinut. Cu cadouas la final, o gentuta-breloc marca australiana in discutie, dar made in China.
UGGs sint comode. Bun, si gumarii sint la fel. Atunci UGG sint calduroase, usoare si nu intra apa in ele. Pai asa sint si apreschiurile, care au facut voga in anii ’90, cine avea o pereche era Elvis Presley cu James Dean si Julio Iglesias la un loc peste noapte. UGGs sint purtate de starurile hollywoodiene in diverse imprejurari. Ups. Asta trebuie sa fie, doar este secolul prosternarii la celebritati mai mult sau mai putin cartonate. De aceea nevoia de a le avea. De aici must have-ul.

continuare

Computer ingrat!

Ce sublim si ce idiot instrument, computerul. Te invata, te plimba, te dirijeaza, te antreneaza si in acelasi timp te timpeste, te fixeaza intr-un unic punct inactiv, te transforma intr-o masa amorfa nesemnificativa in viata reala. Ce sa faci, sa-l iubesti sau sa-l urasti? Tocmai mi-a fost infectat computerul si la aflarea vestii m-am simtit neputincioasa, cu timplele pulsind frenetic pe cind realizam ca nu mai asculta de obisnuitele comenzi, constientizam tot mai mult ca ceva ireversibil s-a intimplat, a fost ca si cum cineva drag ti-a facut un lucru josnic sau nu stiu, cumva asa, te bazai pe solicitudinea cuiva si ti s-a intors spatele inexplicabil. Simti furie si nedumerire. Esti buimacit.

continuare

Un P.R. adevarat

Un P.R. adevarat...

are vocatia prieteniei, e dependent de oameni, eu asa cred. Innebuneste dupa orice persoana care lumineaza prin preajma, ii ia numarul de telefon, o suna la zile importante, o infasoara in atentie, aproape o cloceste ca gaina ouale in cuibar, cu mare grija sa nu se sparga. Pentru ca ii vine, nu fiindca scrie pe fisa postului sau asa zice sefu. Sint multi oameni care habar n-au ce buni ar fi pentru o astfel de meserie.

continuare

Vai draga ce uncool!

E mai mult decit trendy sa fii impotriva. Sa zici de rau, totul negativ frate, asta atrage- isi spun niste necajiti care sint obligati sa umple niste coloane de ziar fosta hirtie de impachetat. Imi dau seama ca ei n-au nici o teama ca nu au subiect, ca nu-s documentati, sau ca nu e interesant cu adevarat ce scriu. Trebuie umpluta coloana. Ce se face pentru a umple coloana? Care e schema de umplere? Reteta, matrita lor e asta: ia pe oricine si orice- zi ca-i prea mult si nepotrivit. Acum pe loc jur ca se pot imagina 10 subiecte, de exemplu iei oricare 3 doamne fotografiate la mondenitati mincind, zici ca vai, se vede lacomia in ochi.

continuare

Frumusetea sifonata a posturilor TV

Te uiti la televizor. Odinioara se spunea ca automat si cistigi, dar au mai trecut ceva ani, unii am mai crescut fiindca am papat tot, am incasat idiotenia cliseelor totaaal dezinteresaaate, am tras ponoasele privitului pasiv, bovin, asteptind nu stiu ce revelatie si am inchis televizorul doar-doar om mai putea salva ceva. Unii se uita in continuare din reflex, masochisti sau pierde-vreme fiind, sau poate mai pastreaza nealterata naivitatea de a crede intr-un viitor loz roz. Cum nimeni nu-i perfect, chiar daca stim cit de zadarnic e gestul, tot mai scapam cite 5 minute in fata ecranului-cu-imagini-miscatoare made in Romania. Si ce vedem? Ochi bulbucindu-se, obraji unduindu-se, buze miscindu-se, sprincene curbindu-se, degete ridicindu-se in aer a sentinta, un fel de dans disperat dupa ureche, cu intrebatori si intrebati, cugetatori si cugetati, izbavitori si izbaviti.

continuare

Criza de Azur

Francezii au inceput sa investeasca in Romania. Din ce in ce mai multi hair-stilisti (coafori in limba romana mai frantuzita) sosesc de pe Coasta de Azur, de la Paris, de la Nissa, in tarisoara noastra cea cu bube, cu cocoasa si zgirieturi, da da, gura de rai mult prea mare, stirba, cu buze subtiri, cea care vorbeste atit de mult si degeaba, cea atit de mult hulita de noi. E criza. Si totusi de ce vin atitia capitalisti roz-bombon care acolo au totul. E ceata intr-o nebuloasa confuza. E ceva care noua ne scapa. Poate nu au parte chiar de paradisul trandafiriu? Poate nu-i asa albastru lacul codrilor albastri, poate nu-s asa verzi gradina parfumata scaldata in razele stralucitoare ale soarelui, pajistile invadate de gize, puisori si iepurasi, pe care trimbiteaza a veselie gupuri-grupuri de heruvimi?

continuare

Cine n-are intelepti, sa-si cumpere

Am intilnit astazi un domn erudit, plin de umor, deosebit de interesant, pur si simplu m-a fascinat, se numeste Ovidiu Bojor, academician la Academia de stiinte medicale. Am impartit impreuna acelasi taxi, invitati fiind la emisiunea Florentinei Opris, cea atit de preocupata de educatia insistenta pentru un stil de viata sanatos. Din prima clipa a calatoriei mi-a inminat o hirtie imprimata cu un text in care se explica cum soldatii armatei U.S., vaccinati impotriva gripei porcine cu H1N1 s-au imbolnavit atit de grav incit au fost trimise ajutoare de urgenta.

continuare

Adunarea sperantelor aminate.

Spatiul, nu zic, avea prestanta. Aula Academiei Romane. Ce mari personalitati s-or fi perindat pe-acolo, ce lucruri marete nu si-or fi aflat primul scutec, primul biberon cu laptele indraznelii aici. Intentia si ea, una inimoasa, generoasa, data de Asociatia Profesionistilor pentru Progres. Adica oameni care se pricep foarte bine la ceea ce fac si care nu vor sa mai stea deoparte, vor sa injecteze societatii idei generatoare de progres.

continuare

Desene animate cu Pic si Boc

A cazut guvernul. Ai spune ca e ca o cadere obisnuita, in colaborare strinsa cu legea gravitatiei, ca se intimpla un soi de ameteala ca atunci cind n-am vazut groapa din asfalt si bufff, ne-am pierdut echilibrul sau ca lupului aflat in vizita la Capra fara 3 iezi sau ca stomacului o mincare mult prea unsuroasa. Dar nu e o cadere contondenta, dureroasa sau macar reala, dupa cum deduc culegind vorbele de claca ale omului-de-pe-strada, hitru, agitat, sec. Ohoho, zic, cum sa nu fie palma usturatoare, asa ceva este de-a dreptul razboi in lumea politicului. De-acum se vor bate fatis fortele democratiei, daca e destul de puternica cea a binelui va fi bine...stop imi spune omul, bine pentru cine? Pentru ei intotdeauna va fi bine.

continuare

Zarzavat de Romania

Flori frumoase de gradina, colorate ca niste umbrelute pe malul marii de altadata. Sint asezate in fata unei case cu curte, se vede ca e o gospodarie foarte dichisita, totul este curat, vesel, ingrijit. Coborim si noi din masina venind dinspre Ploiesti, cum face tot bucuresteanu’ care mai nadajduieste sa cumpere legume, fructe, flori direct de la sursa, neviciate de chimicale, poate si ceva mai ieftine, nu-i asa, fiind furnizate de insusi micul producator. Zarzavat de tara. Fructe. Flori de tara. De Romania.

continuare

www.sicedacaspun.ro

M-am ocarit. M-am burzuluit la mine. M-am hlizit pe seama mea. M-am aratat cu degetul in public. M-am rastit, m-am scuipat, m-am si palmuit. Ca sint romanca.

continuare

Ea, Olga Tudorache si El, publicul

Mi-ar fi placut sa se desfasoare totul intr-o sala mai mare, ca sa poata sa se bucure mult mai multi de evenimentul cu totul deosebit, de onorare a unei mari actrite romane, iar cocktailul sa fie, sigur ca da, cu un grup restrins de apropiati, nu ne intereseaza festinul, treaba lor. Dar spectacolul. Dar posibilitatea de a striga “Bravo” in ziua cind isi serba a optzecea aniversare.

continuare