Te uiti la televizor. Odinioara se spunea ca automat si cistigi, dar au mai trecut ceva ani, unii am mai crescut fiindca am papat tot, am incasat idiotenia cliseelor totaaal dezinteresaaate, am tras ponoasele privitului pasiv, bovin, asteptind nu stiu ce revelatie si am inchis televizorul doar-doar om mai putea salva ceva. Unii se uita in continuare din reflex, masochisti sau pierde-vreme fiind, sau poate mai pastreaza nealterata naivitatea de a crede intr-un viitor loz roz. Cum nimeni nu-i perfect, chiar daca stim cit de zadarnic e gestul, tot mai scapam cite 5 minute in fata ecranului-cu-imagini-miscatoare made in Romania. Si ce vedem? Ochi bulbucindu-se, obraji unduindu-se, buze miscindu-se, sprincene curbindu-se, degete ridicindu-se in aer a sentinta, un fel de dans disperat dupa ureche, cu intrebatori si intrebati, cugetatori si cugetati, izbavitori si izbaviti.
continuare
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment